Academia de Studii Economice Bucuresti

Amfiteatru Economic
AN ECONOMIC AND BUSINESS RESEARCH PERIODICAL
Facultatea de Business si Turism

„Cetate a științei” și „catedrală a conștiinței”: instituția universității s-a născut, prin proiect, sustenabilă, înainte ca sustenabilitatea să fi devenit un proiect universal

Autor:Octavian-Dragomir Jora, Matei-Alexandru Apăvăloaei, Andreas Stamate-Ștefan, Vlad I. Roșca și Rodica Gherghina

JEL:H52, I20, N30, P46, Q56

DOI:10.24818/EA/2020/54/312

Cuvinte cheie:universitate sustenabilă, tradiție vs. modernitate, conservatorism vs. progresism, cunoaștere teoretică vs. management tehnocratic, libertate academică vs. planificare curriculară

Abstract:
În mod tradițional, universitatea este înțeleasă a fi un custode/depozitar al valorilor comune, al cunoașterii și moștenirii culturilor și civilizației umane. Spre deosebire de simplele biblioteci, precum și de complexitatea internetului, în universități se regăsesc indivizii care conversează într-un mod unic cu acest tezaur intelectual. Notabil este faptul că obiectul de activitate al universităților nu constă numai în conservarea rigidă a cunoașterii, ci și în redescoperirea suplă a acesteia, i.e., prin (dis)cernerea ideilor valoroase din lucrările unor cercetători din trecut, precum și în explorarea unor idei noi și în împărtășirea acestora viitoarelor generații de cercetători spre a fi, la rândul lor, reevaluate. Însă discuțiile legate de măsurarea performanței unei universități, care în prezent tind să se concentreze cu precădere pe indicatori scientometrici, cantitativi, nu pot oculta un element distinctiv al acestei instituții, și anume continuarea tradiției, expresie calitativă a trăiniciei. Sau (răs)tălmăcind ideea în verbiajul contemporan, identificăm „sustenabilitatea profundă”. În eseul de față am deschis patru fronturi de reflecție despre „universitatea sustenabilă”. Primul dintre ele privește literatura convențională despre sustenabilitate în sensul ecologic și propune o vedere mai amplă, aceea a unui ecosistem socio-cultural generic, ipostaziat atât de universitatea în sine, cât și de angrenajul comunitar care acomodează universitatea. Al doilea front schițează elementele constitutive ale sustenabilității profunde în a cărei logică se așază universitatea, echivalând „trăinicia culturală” cu „libertatea celor cultivați”. Al treilea front radiografiază ce anume este sustenabil, în sensul generic, în instituția universității, identificând-o în peisajul societal dincolo de epoci și de jurisdicții prin trăsăturile care o fac și diferită, și dezirabilă comparativ cu alte forme educațional-culturale. Finalmente, al patrulea front evidențiază un aspect paradoxal: „noua sustenabilitate”, fetișizată politic, o erodează pe cea „veche”, adică pe cea culturală/generică/profundă. Morala eseului vizează nevoia de a apăra tradiția universitară de excesele falsei modernități
designed by Soft Expert & hosted by Host Expert