Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor
Cei mai mulţi analişti apreciază că bazele conceptuale ale responsabilităţii sociale corporative au fost puse de către Andrew Carnegie, în special prin eseul acestuia din 1899 intitulat „The Gospel of Wealth”. Carnegie a instituit principiul carităţii, potrivit căruia oamenii care au devenit bogaţi prin afacerile lor au obligaţia de a-i sprijinii pe membrii mai puţin norocoşi ai societăţii. Încă mai important dintr-o perspectivă a zilelor noastre, însă, Carnegie credea că întreprinderile şi indivizii bogaţi ar trebui să utilizeze banii pe care îi deţin ca nişte administratori de încredere pentru restul comunităţii, multiplicând, totodată, bogăţia socială prin investiţii prudente. Acest al doilea principiu enunţat de către Carnegie este cunoscut drept „stewardship principle” (principiul gestionării responsabile).
Criza financiară globală dovedeşte că, după mai mult de o sută de ani, aceste principii rămân un deziderat neînfăptuit. Speculaţii lipsite de înţelepciune făcute pentru a maximiza profiturile au expus la riscuri inacceptabile economia mondială şi au aruncat în sărăcie un număr mare de angajaţi, gospodării ale populaţiei şi mici întreprinderi, fără a atrage implicaţii severe pentru cei responsabili de această situaţie. Aparent, opoziţia lui Milton Friedman şi a adepţilor acestuia faţă de responsabilitatea socială a organizaţiilor de afaceri, justificată prin argumente de natură liberală şi raţională, au fost interpretate greşit de către generaţii de absolvenţi ai programelor MBA. Ca un paradox, tocmai acum, când multă energie se concentrează în direcţia creării unui cadru operaţional sofisticat pentru aplicarea conceptului de responsabilitate socială corporativă, criza readuce în actualitate rădăcinile filozofice ale acestuia.
Standardul internaţional ISO 26000 privind responsabilitatea socială se află într-un stadiu de pregătire avansat şi va deveni în scurt timp o referinţă la nivel mondial atât pentru corporaţii cât şi pentru orice alt tip de organizaţii. Acesta va integra, cel mai probabil, învăţămintele iniţiativelor precedente care au fost puse în practică sub auspiciile unor importante organizaţii internaţionale ca Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică sau Uniunea Europeană. Standardul creează un cadru cuprinzător pentru îndrumarea eforturilor organizaţiilor de a integra responsabilitatea socială prin strategie şi acţiuni practice. El afirmă următoarele principii: răspundere, transparenţă, comportament etic, respect faţă de aşteptările părţilor interesate, respectul legii, respectul normelor internaţionale de comportament şi respectul drepturilor omului. Aceste principii se aplică în următoarele domenii principale: guvernanţa organizaţiei, drepturile omului, relaţii de muncă, mediu, practici loiale în afaceri, problematica consumatorului, implicarea în comunitate şi sprijinirea dezvoltării acesteia.
În ciuda scopurilor ambiţioase pe care le urmăreşte noul standard, generalizarea responsabilităţii sociale ca o practică firească a organizaţiilor necesită, încă, numeroase clarificări şi o schimbare radicală în domeniul educaţiei.
Acesta este motivul pentru care editorii revistei Amfiteatru Economic au decis să propună, pentru numărul 29 al revistei (care urmează să apară în februarie 2011), tema Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor. Astfel, comunitatea revistei este invitată să discute provocările pe care le implică instituirea unei guvernări economice responsabile social pentru întreprinderi mari şi mici, pentru organismele de reglementare şi cele care elaborează politicile publice, precum şi pentru sistemul educaţional.
Considerăm important că în cadrul tematicii acestui număr al revistei, articolele să prezinte cercetări privind probleme precum:
Rămâne la latitudinea autorilor de a prezenta şi alte probleme care se încadrează în tema revistei “Protecţia drepturilor şi intereselor consumatorilor”.